Home | Promovare si parteneri | Oameni adevarati | Termeni si conditii | Contact
Star Press - Ziar electronic Constanta
Editia online nr. 3357
Vineri, 30 octombrie 2020
14:57:00

Ziua Mondial„ a Teatrului – 27 Martie 2013 - 17 Mar 2013

 

Dario Fo dramaturg, satirist, director de teatru, actor ?i compositor Italian, laureat al premiului Nobel pentru literatur? în 1997 - si Ion Caramitru transmit cate un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, zi ce va fi marcat? pe data de 27 martie a.c.

În urm? cu mult timp, Puterea a rezolvat problema intoleran?ei fa?? de actorii Commedia dell’Arte prin exilarea lor în afara ??rii. Ast?zi, actorii ?i companiile de teatru se chinuie s? g?seasc? scene publice, teatre ?i spectatori, din cauza crizei.

Prin urmare, conduc?torii nu mai sunt preocupa?i de problema controlului asupra celor care se exprim? cu ironie ?i sarcasm, din moment ce nu mai e niciun loc pentru actori, ?i nici public c?ruia s? i se adreseze. 

Din contr?, în timpul Rena?terii, cei care de?ineau puterea în Italia erau nevoi?i s? depun? un efort semnificativ pentru a-i ?ine pe comedian?i (Commedianti) la distan??, deoarece ace?tia din urm? se bucurau de o mare audien??.

Se ?tie c? marele exil al actorilor de Commedia dell’Arte a avut loc în secolul contra-Reformei, când s-a decretat desfiin?area tuturor spa?iilor teatrale, mai ales în Roma, unde au fost acuza?i de ofens? la adresa ora?ului sfânt. In 1697, Papa Inocen?iu XII, sub presiunea cererilor insistente din partea burgheziei conservative ?i a clericilor, a ordonat demolarea Teatrului Tordinona unde, potrivit morali?tilor, se puseser? în scen? cele mai multe piese obscene.

În perioada contra-Reformei, cardinalul Carlo Borromeo, care era activ în nordul Italiei, s-a dedicat salv?rii „copiilor din Milan”, stabilind o distinc?ie clar? între art?, ca form? suprem? de educa?ie spiritual?, ?i teatru, ca manifestare a profanului ?i a vanit??ii.

Într-o scrisoare adresat? colaboratorilor s?i, acesta se exprim? mai mult sau mai pu?in dup? cum urmeaz?: „Preocupa?i fiind cu eradicarea buruienilor, am f?cut tot ce am putut ca s? ardem texte care con?ineau discursuri degradante, ca s? le ?tergem din memoria omenirii, ?i în acela?i timp s? îi aducem în fa?a justi?iei pe cei care publicau asemenea texte. Cu toate acestea, se vede c?, în timp ce dormeam, R?ul a lucrat cu ?i mai mult? ?iretenie. Ce se vede cu ochiul p?trunde mult mai bine în suflet decât ce se cite?te în asemenea c?r?i! Cuvântul vorbit înso?it de gestul potrivit fac mult mai mult? stric?ciune în min?ile adolescentelor ?i ale fetelor tinere decât cuvântul mort tip?rit în c?r?i. Prin urmare, se impune ca m?sur? de urgen?? s? sc?p?m ora?ele noastre de teatre ?i regizori, a?a cum facem ?i cu sufletele nedorite”.

Astfel, singura solu?ie pentru criz? se afl? în speran?a unei alte mari expulz?ri organizate împotriva noastr?, ?i mai ales împotriva tinerilor care doresc s? deprind? arta teatrului: o nou? diaspor? de Commedianti, de regizori care ar beneficia nespus dintr-o asemenea pozi?ie de dragul unei noi reprezenta?ii.

Dario Fo (Traducere din englez? - Daniela Oancea)

Biografie: Dario Fo, n?scut la 24 martie 1926, este un dramaturg, satirist, director de teatru, actor ?i compositor Italian, laureat al premiului Nobel pentru literatur? în 1997. Opera sa dramatic? folose?te metodele comice specifice commediei dell’arte, un stil dramatic foarte popular printre clasele muncitoare de odinioar?. Opera lui Fo se caracterizeaz? prin critic? la adresa crimei organizate, corup?iei ?i asasinatelor politice, doctrinei catolice ?i conflictelor din Orientul Mijlociu. Fo a scris aproximativ 70 de piese de teatru. Printre cele mai renumite piese se num?r? Morte accidentale di un anarchico (1974; Moartea accidental? a unui anarhist) ?i Non si paga, non si paga! (1974; Nu putem pl?ti? Nu vom pl?ti!). Fo este directorul ?i regizorul unei companii de teatru, împreun? cu Franca Rame. La acordarea premiului Nobel pentru literatur? în 1997, comisia de jurizare l-a cracterizat pe Fo drept un scriitor „care imit? bufonii epocii medievale, subminând autoritatea ?i men?inând demnitatea celor c?lca?i în picioare.”

Teatrul poart? în fiin?a lui mesajul ve?niciei.

Urmând ciclul existen?ei, dând via?? personajelor lui etalon, Teatrul î?i asum? drept de via?? ?i de moarte asupra fiin?elor de fum pe care le însufle?e?te.

Ele tr?iesc încremenite între coper?i de carte ?i a?teapt? r?bd?toare mâinile dibace care s? le pun? în mi?care, s? le fac? s? respire, s? se lupte ?i s? moar? pentru a învia din nou, de fiecare dat? când cineva deschide Cartea.

M? uit cu nostalgie în urm? ?i rev?d ca într-un caleidoscop miile de personaje ale Teatrului Universal ?i regret nespus c? am întruchipat pe scen? doar câ?iva regi ?i prin?i sau câ?iva oameni simpli care au vrut s? schimbe lumea a?a cum mi-a? fi dorit.

Am mers cu ei pân? la cap?t ?i i-am adus, întregi la minte, s?-?i sus?in? cauza în aren?.

Este loc în Teatru pentru to?i cei care au talent. Cred, îns?, c? pentru a face Teatru adev?rat ?i viu e nevoie de mai mult. Pasiune?, spun unii. Sacrificiu?, al?ii.

?i una ?i alta, dar, mai ales, implicarea adânc? a lui în realitatea zilei, în analiza vremurilor pe care le tr?im, în politica de zi cu zi.

Voca?ia Teatrului este construc?ia unei lumi mai bune, cu drept de preemp?iune asupra bunurilor omenirii pe care trebuie s? le întoarc? spre folosin?? genera?iilor care se succed.

„În vremuri de restri?te cultura se opre?te”, spunea un ministru de finan?e al României, de trist? amintire.

- Nu, domnule Ministru, cultura nu se opre?te niciodat?. Dac? a?i fi fost Polonius, ministrul responsabil de via?a Danemarcei, v-a? fi spus ca Hamlet:

„Ave?i grij? de actori, cinsti?i-i a?a cum se cuvine, c?ci ei sunt cronica vie ?i prescurtat? a vremurilor. Mai bine s? ai parte de un epitaf prost dup? moarte decât s? intri în gura lor cât timp e?ti în via??”.

Aviz amatorilor!

Ion  Caramitru

StarPress



Da mai departe: